Arhive pe etichete: Biserica

Crâncena devenire a românilor din Ungaria

Standard

Soarta românilor pe care istoria i-a aşezat şi i-a lăsat izbeliştii prin pustele Pannoniei n-a fost niciodată una dulceagă, ci, dimpotrivă, presărată cu nenumărate momente amare şi dificile. Politica asimilaţionistă dusă într-un mod extrem de tacit, dar agresiv de către autorităţile ungare i-a făcut să reziste cu greu tuturor încercărilor la care au fost supuşi, dar dacă azi mai putem vorbi de o comunitate românească în Ungaria, înseamnă că vitregiile n-au putut fi mai presus de credinţa în propriul neam şi în Dumnezeu de vreme ce, strânşi în jurul Bisericii, conaţionalii de aici şi-au păstrat fiinţa şi, în străfundul sufletului lor, identitatea.

Origini

Elementul ortodox în Ungaria istorică este pomenit încă de la jumătatea secolului al X-lea şi începutul secolului al XI-lea. Prezenţa românilor în regiunea celor trei Crişuri, precum şi prin părţile de nord-est ale Ungariei de astăzi, este atestată prin documente încă din veacul al XIII-lea. Stabilirea masivă a românilor în localităţile propriu-zise, unde trăiesc şi actualmente, a pornit prin secolul al XV-lea. O populaţie românească numeric considerabilă se înregistrează aici după alungarea turcilor, la sfârşitul secolului al XVII-lea.

Atestări

Atestări documentare despre colonizarea dirijată a populaţiei româneşti în nord-estul Ungariei datează din anul 1730. Atunci se stabilesc numeroşi români la Nyírbátor, Nyíradony sau Nyírábrány.

Majoritatea românilor din Ungaria sunt şi astăzi de religie ortodoxă. Comunitatea din Jula, în anul 1651, se găsea sub oblăduirea mitropolitului Sofronie din Lipova. Comuna Micherechi a fost formată în anii 1758-1768 numai din români ortodocşi bihoreni. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, numărul caselor ortodocşilor români din Apateu era 52, la Peterd 71, la Crâstor 28, la Săcal 62, la Jaca 60, la Vecherd 40. Protopopiatul din Oradea, în 1848, înregistrează la Peterd 497 de credincioşi ortodocşi, iar la Săcal 529. Cât priveşte ponderea românilor, raportată la populaţia cu care convieţuiau la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, se cunoaşte că localităţile Micherechi şi Vecherd erau populate aproape numai de români. Românii au mai constituit majoritatea populaţiei la Peterd (86%) şi la Săcal (80%), dar erau deja de pe atunci în minoritate la Apateu (49%), la Darvaş (43%), la Jaca (28%) sau la Crâstor (26%).

Există informaţii documentare certe care atestă că în următoarele localităţi, în anul menţionat, existau deja comunităţi ortodoxe române formate, active: Jula – 1651, Chitighaz – 1716, Apateu – 1748, Săcal – 1759, Cenadul Unguresc – 1767, Peterd – 1768, Micherechi – 1773, Crâstor – 1779, Darvaş – 1779, Jaca – 1779, Vecherd – 1779, Bătania – 1784, Bichiş – 1788, Budapesta – 1808, Bichişciaba – 1820, Ciorvaş – 1900, Otlaca-Pustă – 1913, Aletea – 1934, Seghedin – 1995, Leucuşhaz – 1998.

Documentarea bisericii ortodoxe deja existente (ex. Vecherd, 1779), atestarea activităţii preotului român (ex. Budapesta, 1808), uneori chiar a doi preoţi deodată (Jaca, 1779), atestarea relaţiilor de dependenţă cu structurile Bisericii Ortodoxe Române (Jula, 1651), documentarea dăruirii unor obiecte de cult din partea credincioşilor bisericii (Apateu, 1748), construirea lăcaşului de cult ortodox român (Ciorvaş, 1900) etc. sunt dovezi inalienabile că formarea şi închegarea comunităţii ortodoxe româneşti din localitatea respectivă trebuie să se fi petrecut mult mai devreme. După reînfiinţarea Mitropoliei Aradului, în anul 1868, au aparţinut acestei Episcopii: Bătania, Cenadul Unguresc (Protopopiatul Arad), Bichiş, Chitighaz, Giula (Protopopiatul Chişineu-Criş), iar Vicariatului Oradieile aparţineau Apateu, Darvaş, Jaca, Peterd, Săcal şi Vecherd (Protopopiatul Oradea), Crâstor şi Micherechi (Protopopiatul Tinca).

Forme de asimilare

În 1773, sunt înregistrate ca localităţi cu populaţie majoritară românească, printre altele, Kiskálló sau Nyíradony. Românii de aici, ortodocşi la origine, la cîţiva ani după stabilirea lor, au trecut la religia greco-catolică. Numai că, un veac mai târziu, la sfârşitul secolului al XIX-lea, nu se mai găseşte nici o localitate prin aceste părţi în care ar fi fost înregistrată existenţa vorbitorilor de limbă română într-un număr mai mare de 50 de suflete. Aflându-se la periferia românităţii, trecînd la religia greco-catolică, limba liturghiei a devenit treptat limba maghiară. Este un eveniment hotărîtor pentru istoria mai nouă a parohiilor greco-catolice româneşti din aceste părţi transferarea lor, în 1912, de la Episcopia din Oradea la Episcopia din Hajdúdorog.

Românii din capitala ungară

Privitor la istoria comunităţii ortodoxe române din Budapesta, aceasta a devenit autonomă abia în anul 1900. Premergător acestui eveniment, românii ortodocşi din Buda şi Pesta de odinioară au avut, timp de peste două secole, biserică comună cu ortodocşii greci şi sârbi. Biserica se afla sub jurisdicţia episcopului Budei care, la rândul său, a fost subordonat Carloviţului sârbesc. După formarea parohiei româneşti independente, această biserică a aparţinut Episcopiei din Arad.

Discrepanţe

Conform datelor statistice de recensămînt, în 1990 era mai mare numărul acelora care au fost “de naţionalitate română” (10.740), decât al celor care au declarat limba română ca limbă maternă (8.730). În 1990, în Ungaria, s-au mai înregistrat 39.927 persoane care, deşi nu s-au considerat români, au declarat că vorbesc româneşte. La recensământ, se înregistrează întreaga populaţie cu drept de şedere în ţară în momentul recensămîntului, inclusiv acele persoane care nu au cetăţenia ungară.

Românii sunt o minoritate autohtonă în Ungaria. Constituţia ţării îi recunoaşte ca factor constitutiv al statului. Astfel, egalitatea în drepturi nu depinde de numărul membrilor comunităţii. Cu toate acestea, nu este deloc indiferent răspunsul la întrebarea: care este numărul românilor din Ungaria?

Majoritatea celor înregistraţi la recensământul din 1990 ca români trăiau în judeţul Bichiş (5.041), urmând apoi Budapesta (1.263), judeţul Bihor (950), Pest (584) şi Csongrád (496). Topul localităţilor cu cel puţin 100 de locuitori înregistraţi ca români în 1990 este următorul: Micherechi (1.848), Chitighaz (1.488), Budapesta (1.263), Jula (517), Aletea (261), Bătania (252), Apateu (211), Seghedin (188), Cenadul Unguresc (183), Săcal (157), Otlaca-Pustă (126).

Aşadar, care este numărul românilor din Ungaria?

Unul dintre răspunsurile posibile este următorul: la recensămîntul din 1990 au fost înregistraţi ca români în Ungaria 10.740 de cetăţeni. Şi totuşi, reprezentanţele româneşti din Ungaria, inclusiv cele bisericeşti estimează însă numărul românilor la 20-25.000 de suflete.