Aşezată în regiunea Transcarpatia, din Ucraina, în „buza” comunităţii româneşti de acolo, Malaia Kopania se dovedeşte a fi un izvor istoric nebănuit. Şeful şantierului arheologic, Viaceslav Kotigorosko, profesor la Universitatea Naţională din Ujgorod, a încercat la început să abată atenţia de la descoperirile făcute şi să evazioneze caracterul lor dacic, dar amploarea şi specificul mărturiilor nu a putut fi negat.
Pe măsură ce, în parteneriat cu Muzeul Judeţean Satu Mare, lucrările au avansat, descoperirile sunt pe cale să consacre o cetate dacică de inestimabilă însemnătate, un centru care, prin elementele sale, se poate dovedi chiar mai important decât faimoasa Sarmisegetusa Regia şi, totodată, deşi până acum nu s-a îndrăznit acreditarea acestei teorii, un capitol care să rescrie istoria despre spaţiul formării poporului român şi care să legitimeze, o dată în plus, comunitatea românească din Maramureşul Istoric drept condescendentă directă a dacilor liberi!
Încununarea cercetărilor arheologice minuţioase a venit o dată cu campania de săpături din 2008. Astfel, arheologii sătmăreni au descoperit cea mai mare şi reprezentativă cantitate de bijuterii dacice după vestitele brăţări din aur.
Potrivit directorului Muzeului Judeţean Satu Mare, Viorel Ciubotă, „în cimitirul dacic de la Malaia Kopania au fost descoperite mai multe obiecte din aur, un torques (colan) şi o brăţară. Torques-ul a fost purtat la gât, fiind confecţionat din trei sârme groase din aur şi capete de îmbinare lucrate minuţios, ornamentate printr-o reţea de sârmuliţe. Obiectul a fost descoperit în stare fragmentară, având o greutate de peste 400 de grame. În forma completă avea o greutate de peste un kilogram. Foarte probabil că torques-ul a fost purtat de un aristrocat dac de rang înalt. Brăţara este ornamentată prin şiruri de globule şi are o greutate de peste 70 de grame”.
Viorel Ciubotă a mai precizat că obiectele confecţionate din aur sunt deosebit de rare în arealul culturii dacice, situaţia aceasta fiind explicată prin existenţa unui „monopol regal” al exploatării aurului.
În cursul campaniei de săpături din 2008, la Malaia Kopania au mai fost descoperite piese de podoabă din argint, bronz şi fier, unsprezece spade îndoite ritual, trei săbii curbe dacice (sica), mai multe vârfuri de lance şi pinteni.
Cimitirul de la Malaia Kopania, considerat drept cel mai mare cimitir din arealul dacic, a ieşit la veală în luna iulie. Şeful Secţiei Arheologie din cadrul Muzeului Judeţean Satu Mare, Robert Gindele, a explicat: „Este vorba despre un cimitir de incineraţie, în care am descoperit până acum zeci de morminte. Defuncţii au fost puşi pe rug, osemintele calcinate depuse în urne şi îngropate în pământ. În mormintele de femei au fost descoperite bijuterii, fibule, catarame, inele şi verigi, în timp ce în mormintele bărbaţilor au fost descoperite arme, printre care şi unele foarte spectaculoase, precum spade îndoite, o armă specială numită fica – un fel de sabie cu un singur tăiş, pinteni, vârfuri de lance şi alte obiecte. Descoperirea este cu atât mai importantă cu cât ritualul de înmormântare al dacilor este foarte puţin cunoscut, la Malaia Kopania descoperindu-se mai multe morminte decât au fost descoperite vreodată în tot arealul Marii Dacii!”.
Mormintele datează din perioada lui Burebista, fiind descoperită şi o monedă grecească din argint din acea perioadă. Până acum, în cetatea de la Malaia Kopania au mai fost descoperite şi urmele unui atelier de turnat fier, inclusiv bucăţi de fier neprelucrat care urmau să fie topite, o monetărie şi un atelier de confecţionat râşniţe pentru măcinatul grâului.
Poate că, acum, finalmente, Ministerul Culturii şi Cultelor din cadrul Guvernului României va conştientiza în sfârşit importanţa şi valoarea sitului de la Malaia Kopania şi Viorel Ciubotă NU va mai trebui aproape să se milogească pentru a obţine fondurile necesare continuării cercetărilor. Asta dacă nu cumva, deranjată de amploarea descoperirilor şi de semnificaţia lor istorică, partea ucraineană nu va rupe colaborarea cu specialiştii muzeului sătmărean fiindcă, deocamdată, acordul de colaborare scadent în 2008 nu a mai fost reînnnoit în ciuda insistenţelor lui Victor Ciubotă!
reinvierea.wordpress.com 
Pentru mine e un mare mister ce va fi însemnat numele „Dacilor Mari” („Megaloi Dakai”) .
E posibil chiar ca aceştia să fi locuit zona de origine a dacilor , o „Dacie Mare” din care s-au răspîndit cei care aveau să dea numele întregului spaţiu carpato-danubian. Sau poate era doar un nume tribal: „cei mari”.
În dicţionarul trac al lui Duridanov (http://groznijat.tripod.com/thrac/thrac_5.html) „mar” apare cu sensul „‘large, great” – sens păstrat ca atare în română.
Absenţa mormintelor din restul Daciei se datorează cel mai probabil unei reforme religioase – care nu i-a afectat însă pe dacii din Maramureş, care au păstrat vechile ritualuri funerare.
***
Legat de zona nord-carpatică era şi tribul celtic al cotinilor- la nord de dacii mari.
Nu e exclus ca huţulii ( sau numele lor ) să fie legat de aceşti cotini ( ? ).
Descoperirile de la Malaia Kopania, posibila capitala a dacilor liberi (Setidava) sunt cea mai buna dovada ca statul dac desi mult diminuat a continuat sa existe si dupa cucerirea Daciei de catre Traian in 106 e.n.
Multitudinea de obiecte descoperite la Malaia Kopania in raport cu Costesti sau Sarmisegetuza reflecta insa situatia de facto:
– romanii au fost foarte ambitiosi in a sterge orice urma de civilizatie daca in partea din Dacia cucerita de ei (va amintesc ca Sarmisegetuza a fost arata)
– teoria cu fericita simbioza daco-romana este doar o poveste romantica spusa de Balcescu pt a ne face frati cu francezii. In fapt in cele doua razboaie daco-romane din 101-102 si 105-106 a murit circa 1 milon de daci, colonizarea romana s-a facut exclusiv cu traci de la sud de Dunare iar cei 150 de ani de ocupatie romana au fost marcati de 4 revolte majore ale dacilor din care prima in 118 e.n.(la moartea lui Traian). De asemenea latina vulgara nu este un argument pt romanizare, ea era vorbita atat de traci la sud de Dunare cat si de daci la nord de Dunare fiind limba comerciala.
De altfel continuitatea existentei dacilor liberi in zone ca Lotru, Fagaras sau Maramures, zone din care nu intamplator s-a facut ulterior „descalecarea” lui Negru Voda sau Dragos demonstreaza ca dacii au fost cei care au intemeiat voievodatele romanesti. Astfel constructiile civile si mai ales militare in evul mediu timpuriu sunt aproape identice cu cele dace. In acest sens amintesc ca cetatile din Tara Hategului, cetatea Poienari sau cetatea Baia nu seamana deloc cu castrele romane ci dimpotriva seamana izbitor cu cetatile dace Costesti, Blidaru si Sarmisegetuza prin existenta acelorasi elemente de constructie: un turn locuinta inconjurat de un zid de aparare. De asemenea tactica militara a ramas aceasi: evitarea luptei in camp deschis, folosirea padurilor si arcului cu sageti ca mijloace de aparare eficiente in fata unor armate bine pregatite si numeroase cum au fost cea romana si respectiv otomana. De aceea bataliile de la Posada, Rovine, Vaslui sau Codrii Cosminului seamana foarte bine cu ambuscadele organizate de daci contra armatei romane la Tapae sau Adamclisi. In consecinta indraznesc sa afirm ca d-nul profesor Neagu Djuvara a gresit cand a afirmat ca Negru Voda ar fi fost de origine cumana.
Negru Voda ca si Dragos de altfel este indubitabil urmasul dacilor liberi iar catolicismul primilor voievozi trebuie vazut doar prin prisma vasalitatii acestora fata de regatul maghiar sau polonez si nu ca urmare a unei convingeri ferme. De alfel Dumnezeul autoputernic promovat de religia crestina nu este foarte diferit de Deus-pater al celtilor sau de Zamolxis al dacilor, religia dacilor ca si a celtilor fiind deja in esenta monoteista diferenta fiind doar ca religia daca era una spirituala pe cand religia catolica a devenit ulterior una dogmatica.
„Pentru mine e un mare mister ce va fi însemnat numele “Dacilor Mari” (“Megaloi Dakai”) .”
este vorba de giganți.